Aspecte generale
Managementul cunoștințelor nu este o modă temporară care poate fi trecută cu vederea; au loc transformări profunde industriale și culturale. Dezvoltarea personalului din organizație la nivelul fiecărui sector comercial din lume. Voi prezenta această problematică avand in vedere ilustrarea diferitelor tipuri de cunoștințe, strategii aplicate de către companii și a unor instrumente precum peer assist, retrospectiva și bilanțurile după acțiune. Mă voi referi de asemenea la obstacolele și avantajele implementării managementului cunoștințelor, la împărtășirea cunoștințelor prin intermediul comunităților de practică, precum și la capturarea și retenția acestor cunoștințe.
Ca știință, managementul bazat pe cunoștințe este . Într-o fază incipientă. El constă in studierea proceselor și relațiilor manageriale bazate pe cunoștințe, in descoperirea principiilor și regulilor care le guvernează și in conceperea de noi sisteme, metode și tehnici pentru creșterea funcționalității și performanțelor organizațiilor, valorificând valențele cunoștințelor. Teoria managementului bazat pe cunoștințe are un pronunțat caracter multidisciplinar, incorporand elemente manageriale, economice, informatice, sociologice, psihologice, tehnice, juridice.
Ca practică, managementul bazat pe cunoștințe constă in abordările, metodele, tehnicile din firme centrate asupra producerii, utilizării și valorificării superioare a cunoștințelor. Organizațiile care acționează in domeniile IT (informatică, telecomunicații, engineering, biotehnică) sunt cele mai avansate in această privință. Cunoștințele sunt informații in acțiune. In contextul organizațional și comercial, ele sunt ceea ce oamenii știu despre clienți, produse, procese, greșeli și succese. Datele (fapte și cifre – pietrele de temelie ale informațiilor, care nu au fost incă aranjate incă intr-o structură cu sens) și informațiile (tipare ale datelor, ce oferă inteligență acestora și le contextualizează) nu reprezintă cunoștințe (informație acționabilă, interpretată și valorificată).
Importanța capitalului uman in generarea cunoștințelor poate fi observată in argumentul că „Banii vorbesc, dar nu gandesc, mașinile execută, uneoi mai bine decat oamenii, dar nu pot inventa”. Companiile de succes actuale sunt cele specializate in intangibil, prin trecerea de la societatea de categorie grea la societatea fără greutate. In economia cunoașterii produsele nu cantăresc o tonă sunt rezultatele minții umane, nu ale unei linii de producție.
Trecerea la economia bazată pe cunoștințe detemină modificarea relațiilor intre educație, invățare și muncă. Munca și invățarea ajung interconectate, integrate și interdepenendente. Profesioniștii trebuie să plănuiască perioade de improspătare a cunoștințelor (actualizarea
acestora și chiar modificarea lor); astfel, structura carierei devine iterativă in loc de lineară.